Outdoor la superlativ: Alpinism

Outdoor la superlativ: Alpinism

Publicat: 01 November 2011

Urcatul muntilor tine de perseverenta si de vointa. Ca sa ajungi in varf trebuie sa te apcui de stanci, sa pui piciorul unde trebuie, sa mergi prin zapada si sa faci multe alte lucruri de care nu te credeai in stare in mod normal. Odata ajuns in varf, nu-ti ramane decat sa iti tragi sufletul si sa stai cateva clipe sa vezi cat de fascinanta este lumea de dincolo de oras.

Mountaineering, sau alpinismul, nu inseamna doar urcatul unui perete vertical inarmat cu pioleti si crampoane, ci se refera si la drumetiile accesibile oricui pe care le poti face pe potecile marcate ale unui munte. Multa lume care nu s-ar fi vazut vreodata cu tot echipamentul unui alpinist la ei se bucura foarte mult de aceasta pasiune. De la varfuri precum Kilimanjaro sau Mont Blanc, pana la Varful Omu, fiecare traseu este unic.

Totusi, alpinismul nu este o joaca de copii. Este o activitate ce comporta anumite riscuri chiar si daca ai ales sa urci un varf aparent accesibil. Aparentele pot insela. Muntii sunt casa pericolului si a situatiilor-limita. De la fenomene meteo care pot aparea in cateva minute, precum o ploaie torentiala, pana la alte intamplari, precum o cadere de bolovani. Totul este sa nu fii prea increzator in sine si sa risti inutil. Respecta muntele. Intotdeauna este bine sa fii insotit de o persoana mai experimentata in ale mersului pe munte.

Sir Edmund Hillary spunea ca “nu muntii ii cucerim, ci pe noi insine”, dupa ce a escaladat Varful Everest. Si probabil asa si este. Acesti uriasi naturali ne atrag mai ales daca avem un simt al aventurii. Sa ajungi in varful muntelui este greu, dar odata ajuns sus, parca fiecare secunda de durere a meritat. Sunt tipul de momente cand iti dai seama ca nu lipsa dificultatilor in viata este secretul fericirii, ci abilitatea de a le stapani.

   

Ti-a placut?

Pentru evenimente similare, te poti inscrie la newsletter-ul nostru.